Când am plecat ieri de la birou am lăsat în aer antrenarea unui model care nu convergea. Mă rog, chestii de muncă neterminate.
Au trecut mai bine de două ore de la miezul nopții și stau treaz ca huhurezul. Ar fi fost demn de laudă (sau milă?) să spun că din cauza modelului nemodelat încă. Dar, desigur, nu mai e cazul. Fost-ai lele când ai fost…
Adevărul este că am cumpărat de la un cash and carry o pungă de cafea boabe ieftină (o HoReCa budget) și m-a mâncat curiozitatea de a o încerca înainte de a pleca la atelier, adică pe la 19 bătute fix. Pe cât de proastă, pe atât de tare. Dar vă spun, lucrul necuratului.
Mi-a stârnit monstruleți și monștri mai vechi sau mai noi, a scos de pe sub preș tot ce am pus bine acolo, năluci, fantome. M-am ascuns de ele pierzând timpul pe FB, că de citit nu sunt în stare cu bâzâitul ăsta in cap. Nicio şansă. Mai fac greşeala, tot pentru omorât nesomnul, să intru pe LinkedIn. Văd postările şi titlurile unor cunoscuţi şi mi se face şi mai lehamite.
N-am fost niciodată fan Queen dar îmi tot revine în minte piesa asta The Great Pretender. Utilizabilă în spectru larg. Autoadministrare permisă.
Mai bine rămâneam la atelier, aş fi fost cu siguranţă mai productiv iar acolo fantomele nu au curaj să intre. Poate sunt alergice la tanini.