Despre motocicliști, motococliști și măgari

Poveste pentru prietenii mei motocicliști despre motococliști.

Preambul: Deși nu m-a prins fiorul moto chiar dacă am avut la un moment dat o tentativă, îmi place să cred despre mine că respect în trafic motocicliștii. Știu că sunt mai vulnerabili decât mine, cel care stă în 2 tone+ de fier dar și că sunt mai rapizi, de obicei 🙂 decât mine. Când sunt la drum lung și îi văd venind, îi las ba chiar îi ajut să mă depășească (trag ușor spre dreapta, o las mai moale, îi semnalizez). Vaya con Dios. Oamenii îmi mulțumesc de cele mai multe ori și ne vedem de drum mai departe.

Dacă sunt cu agregatul mai rapid şi vreau să depăşesc, semnalizez, las timpul necesar să mă vadă, depăşesc doar unde e vizibilitate foarte bună și mă repliez cu mult după ce trec de ei. Când depășesc grupuri ori îi depășesc pe toți deodată ori deloc. Nu mă repliez niciodată între ei.

Dacă vreodată am greșit unuia, clar nu a fost cu intenție. N-am șicanat în viața mea vreun motociclist și nici nu îmi amintesc de vreunul care să-mi fi făcut mie vreo cocălărie, deşi depăși de prost gust am văzut destule.

Asta până azi. Vin de la ţară, mă prinde în jur de ora 22 în Întorsura Buzăului. La ieşirea spre Braşov doi motocicliști pe motociclete de viteză. Oamenii echipați corespunzător, nu precum cocalarii în adidași, tricou și blugi felii. Mă apropii de ei și îmi dau seama că probabil unul dintre ei era novicele iar celălalt amicul cu experiență. Mergeau destul de întins până când dădeau de curbe unde încetineau mult de tot. Genul de ruperi de ritm pe care care nu ți le dorești la cel din față. Stau în banca mea, nu aveam unde depăși.

La un moment dat ei trec de un camion iar eu rămân în urmă până trece mașina de pe contrasens. Depășesc și eu, și mă lansez. Chiar la ieșirea din Întorsură este o rampă destul de accentuată  a Predeluțului (vreo 300-400m linie dreaptă) unde, dacă ai cu ce, poți depăși în siguranță pe cei cărora li se taie macaroana. Dacă nu reușești acolo mai ai o singură șansă undeva mai sus dar acolo e mult mai riscant. Dacă n-ai făcut-o acolo îi ai companioni de drum până în Teliu.

Vin deci lansat și dau de motocicliștii mei care chiar incepeau să urce Predeluțul. Mergeau nici călare nici pe jos, dar suficient de încet încât să îi pot depăși. Predeluțul liber, eu deja pompat și mai aveam de unde să-i dau și… povestea de mai sus: semnalizez din timp, intru pe cealaltă bandă la mai mult de 50m distanță dar când mă apropii de ei îi văd că pun avariile și o lasă mai moale, ezită. Eu băiat finuț frânez deși îi puteam deja depăși, în ideea în care poate ar fi vrut să întoarcă și îl luam pe vreunul pe capotă, mă repliez pe banda noastră și… să-mi pice lampa nu alta, când mă apropii de ei văd că scot avariile și accelerează.

OK, îi las să se ducă fără faruri sau claxoane dar cum încă mai aveam vână mă duc după ei în ritmul lor ăsta ciudat, în speranța în care s-au prins ce vreau și mă lasă să trec. Trece rampa Predeluțului, la fiecare curbă cu frână exagerată, ratez și ultima șansă de depășire iar de pe coama dealului mă resemnez știind că până în Teliu e doar linie continuă. Dar merg fără obidă, relaxat, fără pressing, distanță corespunzătoare de puteam opri și dacă eram cu rulota după mine. Omul e începător, ce câștig dacă îl presez. Și-așa, legal nu am unde depăși.

Intrăm în Teliu, aceeași poveste. La fiecare curbă rupere de ritm, mă țin în spatele lor, dar la o distanță decentă însă cu intenția evidentă de a-mi vedea de drum. Trece prima linie în care îi puteam depăși dar convins fiind că ei îi vor da blană nu mă bag. Nu se întâmplă nimic. La următoarea linie, dau semnalizare, pedală și ia ghiciți… încep să accelereze ușor. Reușesc să trec de primul și, cum mă apropiam de un punct în care nu mai aveam vizibilitate, mă văd forțat să intru, contrar prințipiilor, între ei. Ajungem din nou în zona cu vizibilitate semnalizez iar “maestrul”, probabil vexat de faptul că un Viano obosit cu patru biciclete pe el vrea “să îl facă” își lasă amicul baltă și îi dă blană pentru vreo 500 m cât să-i văd stopurile de la distanță.

Kawasaki Ninja (serie limitată 4WD)

Nici job, Bubu! Ai dovedit cine e stăpânul, i-ai dat ceață unui dulap pe roți cu patru biciclete deasupra. Ești bărbat. După ce-și consumă testosteronul, stăpânul șoselelor își aduce aminte de prietenul lăsat în urmă și când îl ajung, într-un act de totală generozitate, îmi face semn să-l depășesc. Îi mulțumesc și-mi văd de drum.


Kawasaki Ninja (full option: biciclete și oliță)

Așa că tu, B nnn ALF, cred că tu erai novicele, dacă cumva prin minune citești mesajul meu transmite-i amicului tău că a condus ca un cocalar. Și ia un sfat de la mine, chiar dacă nu am motor, dacă în drumurile tale întâlnești pe unul care merge mai bine decât tine și care vrea să te depășească, chiar dacă e o căruță trasă de un măgar, lasă-l să meargă cu Domnul. Te dai un pic pe dreapta, eventual îi și semnalizezi și lași măgarul să treacă. De cele mai multe ori va da din urechi și îți va mulțumi. …unde mai pui că sporești și șansele de a vă întoarce amândoi tot calzi la familiile voastre. Drumuri bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published.