Sunteţi nişte labagii!

Am văzut azi în timp ce ieşeam din secţia de votare, pe trotuarul din faţa şcolii, un bătrân în jur de 70 de ani îmbrăcat foarte sărăcăcios. Împingea cu spatele un cărucior părăginit de tipul celui din imagine. Omul mergea precum un rac. Cărucioarele astea se folosesc susţinându-te cu fața către ele dar omul avea un picior amputat. L-am urmărit… Read more »

Belgradul dintre blocuri

Zonele centrale ale unor oraşe mă duc cu gândul la pozele unor tipe de pe Facebook sau Instagram: portrete cu un machiaj excesiv şi standardizat, buze ţuguiate sau strânse într-un colţ, o sprânceană ridicată. Menite să aţâte, să atragă atenţia, să te facă să petreci timpul împreună (puteţi alege la ce să vă gândiţi: femei  sau oraşe). Le vezi, le admiri, te bucuri de ele… Read more »

De ce nu postesc

Pentru că sunt slab. Și nu mă refer la cele 90+ kg distribuite nu tocmai uniform. Pentru că postul necesită curaj. Curajul de a lăsa jos măștile pe care ni le tot punem până când uităm ce se află sub ele. Curajul de a ne privi în oglindă iar asta nu din narcisism. Curajul de a ne pune întrebări chiar şi atunci… Read more »

Despre denie, impozitul pe maşini, rahatul de pe banchetă şi din mine

Zilele trecute m-am întâlnit cu R. Mergea la fel cum o făcea și când eram la școală, un picior adus spre interior, posteriorul scos nenatural, ca un om care se ține greu ca să nu-l scape ceva. Se ținea, ce-i drept, cu mâna de dos, semn că handicapul era dublat de o necesitate reală sau că deja avusese loc incidentul,… Read more »

Aroganta bate aroganţa

Mi-am permis aroganţa de a-mi spune mai demult că sunt suficient de raţional, de matur, de puternic încât să nu mă mai ataşez de lucruri. Mai devreme sau mai târziu însă aroganţele se plătesc. Cu dobândă. Azi, vişinica mea superbă a plecat. Nu era nici A. cu copiii, într-unul dintre rarele momente în care a folosit-o ea, nici tata, ducându-mi-o la spălat sau… Read more »

Despre prezervative, dirijori şi atentatele din Bruxelles

C. este genul de om căruia îi pasă. Nu e mama tuturor răniţilor, cel care nu poate dormi din cauza balenelor măcelărite de către japonezi sau care să plângă din cauza diminuării numărului de masculi de babuini pitici. Dar îi pasă de ce se întâmplă în jurul lui, în urbă, în ţară, pe continent şi în lume. Se şi implică… Read more »

Când abrictul tace pentru a se auzi dudukul şi lăuta

Iarăşi am păţit-o. Vin la atelier mai pornit ca Chuck Norris, hotărât să termin într-o zi, mai corect o noapte, tot ceea ce nu am făcut pe parcursul unei săptămâni. Când trag heblul, prietenul meu tranzistorat porneşte pe singurul post pe care îl ascult acolo şi care poate opri circularul sau abrictul: Radio România Muzical. Iar astăzi iar le-a oprit. Prima… Read more »