Pentru că sunt slab. Și nu mă refer la cele 90+ kg distribuite nu tocmai uniform.
Pentru că postul necesită curaj. Curajul de a lăsa jos măștile pe care ni le tot punem până când uităm ce se află sub ele. Curajul de a ne privi în oglindă iar asta nu din narcisism. Curajul de a ne pune întrebări chiar şi atunci când anticipăm răspunsuri neplăcute. Curajul de a ne asuma cele făcute cu gândul, cu vorba ori cu fapta. Curajul de a renunţa şi de a ne elibera de balast. Curajul de a ierta şi de a ne ierta. Curajul de a fi sinceri cu cei din jurul nostru sau cu noi înşine.
Regimul alimentar asociat postului? l-am încercat în vreo câteva rânduri. Nu şi anul acesta. Pentru că mi se pare culmea iprociziei să mănânci tofu, chifteluţe din soia, lapte din nuci tropicale şi diverse alte surogate pentru ca mai apoi să ai pretenţia de a te considera cuvios. Pe cine încercăm să păcălim aici?
Prefer să-mi mănânc slănina în linişte când mă duc la atelier, să-mi pun întrebări şi să încerc să nu mă mint. Poate aşa îmi găsesc curajul pentru postul următor. Restul e dietă.