Eu am încredere în premierul Grindeanu. Cei care mă cunosc au zis că am înnebunit, că am răcit la cap în cele opt zile… mă rog, seri şi nopţi, în care am ieşit în stradă.
Înainte de a scrie asta am citit discursul premierului ţinut înainte de moţiunea de cenzură. Am găsit acolo împunsăturile, predictibile de altfel, la adresa preşedintelui, PNL şi USR. Benigne am putea spune. Departe de atacurile vitriolice, demagogice şi fantasmagorice marca Dragnea – Tăriceanu. Iar asta e un fapt îmbucurător. Reprezintă un alt indiciu privind distanţarea de Dragnea. Dar în rest textul a fost aşa cum trebuia să fie în acest context. Doar nu e cineva naiv care să fi aşteptat vreun “mea culpa”.
Grindeanu a călcat strâmb pe coaja de banană aruncată de penalul Dragnea cu mâna lui Iordache. Era cât pe-aci să-şi rupă, şi să ne rupă, gâtul în căderea lui dar l-am noi ajutat un pic.
Premierul trebuie însă să-şi continue mandatul. După ce îl ejectează pe “altă întrebare” iar asta cu cât mai repede cu atât mai bine.
Mă bucur că guvernul nu a picat. Era cel mai prost lucru care se putea întâmpla acum, mai rău decât asta nu ar fi fost decât anticipatele. Fiindcă opoziţia este sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.
Credeţi că dacă guvernul ar fi picat, Dragnea ar fi venit cu ceva mai bun? Cu vreun etalon de moralitate şi integritate? Crede cineva că Cioloş II este posibil atât de repede după nişte alegeri pe care PSD le-a câştigat cu 45%?
În momentul de faţă sunt mai îngrijorat de penalii din parlament decât de Grindeanu.
Trebuie să fim cu ochii pe ei şi să ieşim în stradă la cel mai mic derapaj.
Mulţimea care s-a liniştit după ce a retras OUG 13 i-a dat un cec în alb premierului. Să sperăm că nu se va şterge undeva cu el.
LATER EDIT: S-a şters la cur cu el.